Art. 529: Verificarea competenţei

Art. 129 - Verificarea competenței, dispoziții generale; Art. 130 - Competența generală, materială și teritorială; Art. 131 - Soluționarea excepției de necompetență; Art. 132 - Efectele admiterii excepției de necompetență; Art. 133 - Competența instanțelor judecătorești; Art. 134 - Competența materială; Art. 135 - Competența teritorială de drept comun; Art. 140 - Conflictul de competență

Articolul 529 din Codul de Procedură Civilă consacră un principiu fundamental al procesului civil român: obligația instanței de a-și verifica din oficiu propria competență. Această verificare este imperativă indiferent dacă normele de competență sunt de ordine publică (competența absolută) sau de ordine privată (competența relativă), subliniind importanța primordială a respectării competenței legale pentru validitatea actelor de procedură și a hotărârilor judecătorești. Instanța are prerogativa de a solicita părților orice lămuriri necesare în vederea stabilirii corecte a competenței. În situația în care instanța constată că nu este competentă să soluționeze cauza, ea are datoria de a-și declina competența și de a trimite dosarul instanței considerate competente. Această dispoziție asigură buna administrare a justiției, previne litigii inutile legate de competență și garantează că fiecare cauză este judecată de instanța învestită cu atribuțiile legale corespunzătoare, contribuind la economia procesuală și la evitarea nulităților procedurale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.