Art. 526: Sancţionarea contestatorului de rea-credinţă

Art. 1 C.p.c. - Obiectul şi limitele aplicării; Art. 8 C.p.c. - Buna-credinţă; Art. 13 C.p.c. - Abuzul de drept procesual; Art. 187 C.p.c. - Amenda judiciară şi despăgubirile; Art. 19 C.p.c. - Responsabilitatea părţilor, a terţilor şi a avocaţilor; Art. 453 C.p.c. - Cheltuielile de judecată; Art. 527 C.p.c. - Soluţionarea contestaţiei

Articolul 526 din Codul de Procedură Civilă reglementează sancționarea contestatorului de rea-credință, consolidând principiile fundamentale ale bunei-credințe și interzicerii abuzului de drept în desfășurarea procesului civil. Dispoziția are un caracter preventiv și represiv, descurajând acțiunile procedurale vexatorii sau dilatorii. Sancțiunile prevăzute sunt de două naturi: o amendă judiciară, cu rol de pedeapsă publică, și despăgubiri civile, care vizează repararea prejudiciului efectiv cauzat părții adverse prin introducerea contestației abuzive. Reaua-credință nu este prezumată, ci necesită probă, putând fi dedusă fie din caracterul vădit nefondat al contestației (ceea ce implică o analiză profundă a temeiniciei sale), fie din orice alte împrejurări care indică un scop deturnat al actului procedural, diferit de cel pentru care a fost instituit de lege. Acest articol este o aplicație specifică a normelor generale privind buna-credință (Art. 8 C.p.c.) și abuzul de drept procesual (Art. 13 C.p.c.), având ca scop asigurarea eficienței, celerității și corectitudinii procedurilor judiciare, în special în contextul procedurii necontencioase.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.