(1)Oricare dintre părţi,

precum şi procurorul care participă la judecată pot face

contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la

soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să

solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie

să fie înlăturată.

(2)

Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în

următoarele cazuri:

1.când legea stabileşte un

termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a

unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără

rezultat;

2.când instanţa a stabilit

un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească

un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă

instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia,

măsurile prevăzute de lege;

3.când o persoană ori o

autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice

instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte

informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare

soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă

instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit

obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4.când instanţa şi-a

nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi

previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin

neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură

necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul

său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii

sau îndeplinirea actului.