Art. 515: Condiţii de admisibilitate

Art. 514 C.proc.civ. - Obiectul recursului în interesul legii; Art. 516 C.proc.civ. - Titularii recursului în interesul legii; Art. 517 C.proc.civ. - Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție; Art. 518 C.proc.civ. - Judecata recursului în interesul legii; Art. 519 C.proc.civ. - Efectele hotărârii; Art. 520 C.proc.civ. - Publicitatea hotărârii; Art. 430 C.proc.civ. - Puterea de lucru judecat; Art. 126 alin. (3) din Constituția României

Articolul 515 din Codul de Procedură Civilă stabilește condiția fundamentală de admisibilitate a recursului în interesul legii (RIL): existența unei practici judiciare neunitare. Acest remediu extraordinar este menit să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești, prevenind astfel insecuritatea juridică și inegalitatea în fața legii. Condiția esențială impune ca problemele de drept, obiect al judecății, să fi fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive. Nu este suficientă simpla invocare a divergenței, ci se impune dovada acesteia prin anexarea hotărârilor contradictorii la cerere. Această cerință procedurală riguroasă subliniază caracterul excepțional al RIL-ului și rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de a se pronunța doar asupra unor disfuncționalități reale și verificabile în aplicarea legii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.