Art. 514: Mecanisme de unificare a jurisprudenței

Art. 515 - Obiectul recursului în interesul legii; Art. 516 - Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție; Art. 517 - Procedura de judecată a recursului în interesul legii; Art. 518 - Efectele hotărârii; Art. 519 - Obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile; Art. 520 - Condițiile de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție; Art. 521 - Procedura de judecată a sesizării; Art. 522 - Efectele hotărârii prealabile

Articolul 514 din Codul de Procedură Civilă reglementează una dintre cele mai importante atribuții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), respectiv aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. Acesta este fundamentul procedural al mecanismului "recursului în interesul legii" (RIL). Scopul esențial al acestei instituții este de a preveni și remedia divergențele de jurisprudență apărute în practică, consolidând securitatea juridică și predictibilitatea actului de justiție. Articolul identifică subiecții de drept calificați să solicite ICCJ să se pronunțe asupra problemelor de drept soluționate diferit: Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ (din oficiu sau la cererea Ministrului Justiției), Colegiul de conducere al ICCJ, colegiile de conducere ale curților de apel și Avocatul Poporului. Hotărârile pronunțate în recursul în interesul legii nu soluționează un litigiu concret, ci stabilesc o interpretare obligatorie pentru toate instanțele judecătorești cu privire la o anumită problemă de drept, aplicabilă pe viitor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.