(1)Instanţa

hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără

prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul

recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă

apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii,

instanţa va putea asculta şi părţile.

(2)În cazul în care la acelaşi

termen s-au formulat cereri de recuzare şi de abţinere pentru motive

diferite, acestea vor fi judecate împreună.

(3)Nu se admite interogatoriul ca

mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

(4)În cazul admiterii abţinerii

sau recuzării întemeiate pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 11,

instanţa va stabili care dintre judecători nu va lua parte la

judecarea pricinii.

(5)Abţinerea sau recuzarea se

soluţionează printr-o încheiere care se pronunţă în

şedinţă publică.

(6)Dacă abţinerea sau,

după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de

la judecarea pricinii. În acest caz, încheierea va arăta în ce

măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie

păstrate.