Art. 50: Compunerea completului de judecată
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Abţinerea sau recuzarea se
soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în
compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a
declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4) rămân
aplicabile.
(2)Când, din pricina abţinerii
sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată,
cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară.
Articole Conexe / Referințe
Art. 9 - Independenţa, imparţialitatea şi egalitatea părţilor; Art. 41 - Cazuri de incompatibilitate; Art. 42 - Alte cazuri de incompatibilitate; Art. 43 - Recuzarea; Art. 44 - Abţinerea; Art. 45 - Termenul de soluţionare a cererii de abţinere sau recuzare; Art. 46 - Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării; Art. 47 alin. (4) - Încheierea de soluţionare; Art. 48 - Efectele admiterii cererii de abţinere sau recuzare; Art. 49 - Reluarea judecării pricinii; Art. 51 - Judecătorul recuzat; Art. 52 - Soluţionarea cererii de recuzare sau abţinere; Art. 53 - Căile de atac împotriva hotărârii de soluţionare a recuzării; Art. 94 - Competenţa tribunalelor
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 50 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte esențiale privind compunerea completului de judecată în contextul instituțiilor abținerii și recuzării, având ca scop garantarea imparțialității judecătorului și a dreptului la un proces echitabil. Primul alineat statuează principiul 'judecătorului judecătorilor' (tertium arbitri), potrivit căruia cererile de abținere sau recuzare sunt soluționate de un alt complet al aceleiași instanțe, asigurând obiectivitatea deciziei și preîntâmpinând suspiciunile legate de independența actului de justiție. De asemenea, alineatul menționează aplicabilitatea dispozițiilor art. 47 alin. (4) CPC, referitoare la căile de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de recuzare sau abținere, subliniind caracterul, de regulă, definitiv al acesteia. Al doilea alineat introduce o soluție de excepție pentru situațiile în care, din cauza numărului mare de abțineri sau recuzări admise, instanța inițială nu mai poate constitui un complet valid. În astfel de cazuri, competența de soluționare a cauzei este devoluată instanței ierarhic superioare, prevenind astfel blocajele procedurale și asigurând continuitatea administrării justiției. Această dispoziție accentuează caracterul subsidiar al competenței instanței superioare și rolul său de garant al bunei desfășurări a procesului.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol