Art. 496: Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs

Art. 483 - Obiectul recursului; Art. 488 - Motivele de recurs; Art. 497 - Casarea cu reţinere şi casarea cu trimitere; Art. 503 - Hotărârea instanței de recurs; Art. 429 - Noțiunea și efectele perimării; Art. 430 - Cazurile și termenul perimării

Articolul 496 din Codul de Procedură Civilă reglementează setul de soluții pe care instanța de recurs le poate pronunța în urma examinării recursului. Alineatul (1) stabilește patru tipuri fundamentale de soluții: admiterea recursului, respingerea acestuia, anularea recursului sau constatarea perimării sale. Admiterea și respingerea vizează temeinicia și legalitatea recursului. Anularea intervine, de regulă, pentru vicii de formă sau nerespectarea unor condiții esențiale de procedură, ducând la ineficacitatea căii de atac. Perimarea este o sancțiune procedurală care intervine ca urmare a inactivității părților în soluționarea recursului, în condițiile legii. Alineatul (2) detaliază consecința admiterii recursului: casarea hotărârii atacate. Casarea, care poate fi totală sau parțială, implică desființarea hotărârii anterioare, fie în întregime, fie doar în privința anumitor dispoziții. Aceasta conduce, în majoritatea cazurilor, la rejudecarea fondului cauzei, fie de către instanța de recurs (casare cu reținere), fie de către instanța a cărei hotărâre a fost casată sau o altă instanță de același grad (casare cu trimitere), în funcție de motivele casării și de dispozițiile art. 497 și următoarele.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.