Art. 492: Probe noi în recurs

Art. 185 - Durata termenelor; Art. 186 - Nerespectarea termenelor; Art. 250 - Obiectul și sarcina probei; Art. 254 - Admisibilitatea și concludența probelor; Art. 282 - Noțiunea de înscris; Art. 483 - Obiectul recursului; Art. 485 - Limitele recursului; Art. 486 - Cuprinsul cererii de recurs; Art. 487 - Depunerea la dosar a întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare; Art. 488 - Motivele de casare

Articolul 492 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul fundamental al interzicerii producerii de probe noi ('non novae') în faza recursului, o cale extraordinară de atac. Această regulă se justifică prin natura recursului de cale de atac în drept, nu în fapt, instanța de recurs având rolul de a verifica legalitatea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare, fără a rejudeca fondul litigiului. Principala excepție de la acest principiu o reprezintă 'înscrisurile noi', a căror depunere este permisă, dar strict condiționată de respectarea unor termene imperative: odată cu cererea de recurs, respectiv cu întâmpinarea, sub sancțiunea decăderii. Paragraful (2) adaugă o nuanță importantă, permițând depunerea de înscrisuri noi până la primul termen de judecată, în situația specifică în care recursul urmează să fie soluționat în ședință publică, spre deosebire de regula generală a judecării în cameră de consiliu.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.