Art. 49: Starea cauzei până la soluţionarea cererii

Art. 41 - Cazuri de abţinere şi recuzare; Art. 42 - Cazuri de abţinere şi recuzare; Art. 43 - Cazuri de abţinere şi recuzare; Art. 44 - Cazuri de abţinere şi recuzare; Art. 45 - Cazuri de abţinere şi recuzare; Art. 46 - Cazuri de abţinere şi recuzare; Art. 47 - Cazuri de abţinere şi recuzare; Art. 48 - Cazuri de abţinere şi recuzare; Art. 50 - Modul de soluţionare; Art. 51 - Modul de soluţionare; Art. 52 - Modul de soluţionare; Art. 53 - Modul de soluţionare; Art. 54 - Modul de soluţionare; Art. 55 - Modul de soluţionare; Art. 56 - Modul de soluţionare; Art. 57 - Modul de soluţionare; Art. 411 - Suspendarea judecăţii

Articolul 49 din Codul de Procedură Civilă reglementează impactul declarațiilor de abținere și al cererilor de recuzare asupra cursului judecății. Distincția esențială rezidă în efectele procedurale diferite. În cazul abținerii (alin. 1), orice act de procedură în cauză este paralizat până la soluționarea cererii, asigurându-se astfel o imparțialitate deplină de la bun început. În ceea ce privește recuzarea (alin. 2), interpretarea a fost clarificată prin Decizia nr. 14/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, emisă în recurs în interesul legii. Aceasta statuează că formularea unei cereri de recuzare nu suspendă judecata în sensul opririi efectuării actelor de procedură sau a dezbaterilor în fond. Singura consecință este blocarea pronunțării hotărârii până la soluționarea definitivă a cererii de recuzare. Această interpretare vizează echilibrul între garantarea imparțialității judecătorului și evitarea întârzierilor nejustificate în soluționarea cauzelor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.