Art. 489: Sancţiunea nemotivării recursului

Art. 486 - Cuprinsul cererii de recurs; Art. 488 - Motivele de casare; Art. 493 - Procedura de filtrare; Art. 499 - Soluţionarea recursului; Art. 174 - Nulitatea actelor de procedură; Art. 175 - Nulitatea absolută; Art. 176 - Nulitatea relativă; Art. 22 - Rolul judecătorului în aflarea adevărului

Articolul 489 din Codul de Procedură Civilă reglementează sancțiunea nulității recursului în cazul nemotivării sale în termenul legal. Această nulitate este una expresă și, în principiu, absolută, având în vedere importanța motivării căii de atac extraordinare a recursului, care vizează un control de legalitate și nu de temeinicie. Alineatul (2) extinde sancțiunea nulității și la situația în care motivele invocate nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de Art. 488 C.proc.civ., subliniind caracterul strict al motivelor de casare. Un aspect fundamental este excepția de la această regulă, stabilită la alineatul (3): motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi invocate sau ridicate din oficiu de către instanța de recurs, chiar și după împlinirea termenului de motivare. Această dispoziție reflectă rolul activ al instanței în apărarea ordinii publice și a respectării legii, prevalând asupra formalismului specific căilor de atac extraordinare. Verificarea acestor motive de ordine publică se poate realiza atât în procedura de filtrare a recursului (Art. 493 C.proc.civ.), cât și în ședință publică.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.