Art. 487: Motivarea recursului

Art. 470 alin. (5) - Cuprinsul şi motivele apelului (aplicabil prin trimitere); Art. 483 - Obiectul recursului; Art. 485 - Cuprinsul cererii de recurs; Art. 486 - Termenul de recurs; Art. 488 - Cazurile de modificare sau de casare a hotărârii; Art. 493 - Judecata recursului; Art. 494 - Decizia instanței de recurs; Art. 132 - Cererea de chemare în judecată (analogia cerințelor de formă); Art. 151 - Sancţiuni (pentru nerespectarea condițiilor de formă)

Articolul 487 din Codul de Procedură Civilă reglementează o condiție esențială de admisibilitate a recursului: motivarea acestuia. Regula generală impune ca motivarea recursului, adică formularea expresă a criticilor de nelegalitate ce se încadrează în cazurile prevăzute de art. 488 C.proc.civ. (motivele de casare), să se facă prin însăși cererea de recurs, la momentul introducerii acesteia ('in limine litis'). Această cerință asigură claritatea pretențiilor recurentului și permite instanței de recurs să delimiteze obiectul judecății. O excepție de la această regulă este prevăzută prin trimiterea la art. 470 alin. (5) C.proc.civ., permițând ca motivele de recurs să fie depuse printr-un memoriu separat, dar tot în termenul legal de exercitare a recursului. Nerespectarea acestei obligații de motivare în termen atrage sancțiunea nulității recursului. De asemenea, articolul prevede o dispoziție specifică privind depunerea unei copii a motivelor de casare pentru procuror, în situațiile în care Ministerul Public a participat în proces, garantând astfel dreptul la informare și la apărare al acestuia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.