Art. 485: Termenul de recurs
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Termenul de recurs este de 30 de
zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Dispoziţiile art. 468 alin. (2)-(4), precum şi cele ale art. 469 se
aplică în mod corespunzător.
(2)Dacă intimatul nu a invocat
prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste
termen, el se va socoti în termen.
Articole Conexe / Referințe
Art. 185 C.proc.civ. - Calculul termenelor; Art. 186 C.proc.civ. - Împlinirea termenelor; Art. 187 C.proc.civ. - Repunerea în termen; Art. 188 C.proc.civ. - Decăderea; Art. 468 C.proc.civ. - Termenul de apel; Art. 469 C.proc.civ. - Depunerea cererii de apel; Art. 486 C.proc.civ. - Conținutul cererii de recurs; Art. 487 C.proc.civ. - Motivele de recurs; Art. 493 C.proc.civ. - Verificarea cererii de recurs
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 485 din Codul de Procedură Civilă reglementează termenul în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a recursului. Termenul de 30 de zile, de regulă, este un termen legal, procedural și imperativ, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii. Punctul de plecare al acestui termen îl constituie comunicarea hotărârii judecătorești către părți, moment din care se consideră că acestea au cunoștință oficială de conținutul deciziei și pot decide exercitarea căii de atac. Alin. (1) operează o trimitere expresă la dispozițiile art. 468 alin. (2)-(4) și art. 469, ceea ce înseamnă că regulile specifice privind calculul termenului de apel (ex: suspendarea sau întreruperea termenului în anumite situații) și cele referitoare la depunerea cererii de apel se aplică în mod corespunzător și în materia recursului, asigurând o uniformitate procedurală. Alin. (2) introduce o nuanță importantă, stabilind o prezumție relativă de respectare a termenului de recurs: dacă intimatul nu invocă tardivitatea prin întâmpinare și nici din dosarul cauzei nu reiese în mod evident că recursul a fost depus peste termen, acesta se va considera în termen. Deși termenul de recurs are, în principiu, caracter de ordine publică (instanța fiind obligată să verifice din oficiu), această prevedere limitează posibilitatea intimatului de a invoca tardivitatea și subliniază importanța diligentării procedurale a părților. Doctrina subliniază că, indiferent de invocarea părții, instanța are obligația de a verifica termenul din oficiu, însă prevederea din alin. (2) evită situațiile în care o tardivitate minoră și necontestată ar putea duce la respingerea recursului.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol