Art. 48: Abţinerea judecătorului recuzat

Art. 41 - Cazurile de abținere și recuzare; Art. 42 - Instanța competentă să soluționeze abținerea și recuzarea; Art. 43 - Modul de soluționare a abținerii și recuzării; Art. 44 - Efectele admiterii recuzării sau abținerii; Art. 45 - Încheierea de soluționare a recuzării; Art. 46 - Abținerea; Art. 47 - Recuzarea

Articolul 48 din Codul de Procedură Civilă reglementează o situație specifică, dar des întâlnită în practică: abținerea voluntară a judecătorului atunci când împotriva sa a fost deja formulată o cerere de recuzare. Acest text subliniază importanța principiului imparțialității judecătorului și a celerității soluționării excepțiilor procedurale. Se instituie o prioritate absolută pentru soluționarea declarației de abținere a judecătorului (alin. 2). În cazul admiterii declarației de abținere, cererea de recuzare formulată anterior devine lipsită de obiect și va fi respinsă automat prin aceeași încheiere (alin. 3), evitându-se astfel o analiză suplimentară și inutilă. Dimpotrivă, dacă declarația de abținere este respinsă, instanța va trece la soluționarea cererii de recuzare, tot prin aceeași încheiere (alin. 4). Prin această normă, legiuitorul încurajează judecătorul să își asume proactiv o potențială cauză de incompatibilitate sau îndoială cu privire la imparțialitate, eficientizând procedura și consolidând încrederea în actul de justiție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.