(1)Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.

(2)

Părţile

nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace

de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă

sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de

apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror

necesitate rezultă din dezbateri.

*) În interpretarea şi

aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2)

şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin

raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură

civilă, în noţiunea de probe noi ce pot fi propuse şi

încuviinţate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa

primei instanţe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare,

cât şi acelea care nu au fost propuse în faţa primei instanţe

sau au fost propuse tardiv, iar în privinţa lor prima instanţă

de fond a constatat decăderea.

(3)În apel nu se poate schimba

calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în

judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

(4)Părţile pot însă

să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile

sau apărările adresate primei instanţe.

(5)Se vor putea cere, de asemenea,

dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri

ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi

invocată compensaţia legală.