Art. 477: Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat

Art. 466 - Apelul. Obiect; Art. 476 - Efectele apelului; Art. 478 - Extinderea efectului devolutiv la pretenţiile noi şi la excepţii; Art. 479 - Producerea efectului devolutiv şi excepţiile; Art. 480 - Rejudecarea cauzei; Art. 482 - Efectul devolutiv în cazul apelului formulat de mai mulţi apelanţi sau împotriva mai multor intimaţi

Articolul 477 din Codul de Procedură Civilă reglementează principiul fundamental al efectului devolutiv al apelului, cunoscut în doctrină sub denumirea de 'tantum devolutum quantum appellatum' (doar ceea ce s-a apelat se devoluționează). Acest principiu impune instanței de apel obligația de a rejudeca fondul cauzei strict în limitele stabilite de apelant, fie expres (prin indicarea explicită a părților hotărârii contestate), fie implicit (rezultând din motivele de apel). De asemenea, rejudecarea se extinde și la soluțiile care, deși nu au fost atacate direct, sunt intrinsec dependente de partea din hotărâre care a format obiectul apelului. Prin excepție de la acest principiu restrictiv, alineatul (2) prevede cazurile de devolutiune integrală a cauzei, când întreaga hotărâre este supusă reexaminării. Aceste situații includ: apelul nedelimitat la anumite soluții din dispozitiv, apelul care vizează anularea în întregime a hotărârii primei instanțe (adesea pentru vicii de procedură grave ce afectează întregul litigiu) sau situația în care obiectul litigiului este prin natura sa indivizibil (ex: acțiunile de partaj), caz în care o soluție parțială în apel ar fi imposibilă sau ineficientă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.