Art. 476: Efectul devolutiv al apelului

Art. 466 - Obiectul apelului; Art. 470 - Termenul de apel; Art. 471 - Forma și conținutul cererii de apel; Art. 477 - Limitele efectului devolutiv; Art. 478 - Invocarea de excepții și probe noi în apel; Art. 479 - Apelul incident și apelul provocat; Art. 480 - Soluțiile instanței de apel; Art. 481 - Rejudecarea cauzei în apel; Art. 482 - Chestiunile noi în apel; Art. 483 - Dispoziții comune căilor de atac; Art. 248 - Excepțiile procesuale; Art. 484 - Casarea cu rejudecare

Articolul 476 din Codul de Procedură Civilă reglementează principiul fundamental al efectului devolutiv al apelului, consacrând ideea unei 'noi judecăți' asupra fondului litigiului. Acest efect presupune transferul chestiunilor de fapt și de drept, deduse judecății în primă instanță, către instanța de apel, care are plenitudinea de jurisdicție pentru a reexamina cauza sub toate aspectele. Norma subliniază că instanța de apel statuează atât în fapt, cât și în drept, ceea ce o distinge de recurs, care vizează, de regulă, doar aspecte de nelegalitate. Alin. (2) introduce o limitare importantă a efectului devolutiv, condiționându-l de motivarea apelului: dacă cererea de apel sau întâmpinarea nu conțin motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța exclusiv pe baza celor invocate la prima instanță. Această prevedere subliniază importanța diligentării procesuale și a respectării principiului disponibilității părților în faza apelului. Alin. (3) extinde sfera obiectului apelului, arătând că acesta nu urmărește întotdeauna o rejudecare pe fond, ci poate viza și aspecte procedurale, precum anularea hotărârii de primă instanță, respingerea sau anularea cererii de chemare în judecată în baza unei excepții, sau trimiterea dosarului către o instanță competentă, consolidând rolul de control judiciar al instanței de apel.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.