Art. 472: Apelul incident

Art. 466 - Noțiunea apelului; Art. 467 - Termenul de apel; Art. 468 - Cuprinsul cererii de apel; Art. 471 - Apelul principal; Art. 473 - Apelul provocat; Art. 478 - Efectul devolutiv al apelului; Art. 480 - Soluționarea apelului; Art. 491 - Recursul incident; Art. 196 - Retragerea cererii de chemare în judecată; Art. 248 - Excepțiile procesuale; Art. 485 - Limitele apelului

Articolul 472 din Codul de Procedură Civilă reglementează apelul incident, o modalitate procesuală prin care intimatul, după împlinirea termenului de apel principal, poate formula o cerere proprie de apel în cadrul aceluiași proces. Natura sa juridică este aceea de cale de atac accesorie și dependentă de apelul principal. Scopul apelului incident este de a permite intimatului să obțină o modificare a hotărârii primei instanțe în propriul său beneficiu, chiar dacă nu a exercitat la timp dreptul de apel principal. Un aspect fundamental al apelului incident este caracterul său condiționat: el rămâne fără efect dacă apelul principal este retras sau respins pentru motive care nu implică cercetarea fondului (ex: tardivitate, inadmisibilitate). Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14/2020 a clarificat, în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 472 și art. 491, că apelul incident nu este limitat la obiectul apelului principal, putând viza orice soluții cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate și/sau considerentele acesteia. Această clarificare subliniază autonomia relativă a apelului incident în raport cu cel principal, din perspectiva obiectului său, extinzându-i utilitatea practică.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.