Art. 47: Cererea de recuzare. Condiţii

Art. 41 C.pr.civ. - Cazurile de incompatibilitate; Art. 42 C.pr.civ. - Cazurile de recuzare; Art. 43 C.pr.civ. - Abţinerea; Art. 44 C.pr.civ. - Termenul de abţinere şi de recuzare; Art. 45 C.pr.civ. - Efectele abţinerii şi ale recuzării; Art. 46 C.pr.civ. - Compunerea completului de judecată; Art. 48 C.pr.civ. - Judecarea recuzării; Art. 49 C.pr.civ. - Admisibilitatea căii de atac

Articolul 47 din Codul de Procedură Civilă reglementează condițiile de formă și de fond ale cererii de recuzare, un instrument esențial pentru asigurarea imparțialității judecătorilor. Norma impune formularea cererii verbal în ședință sau în scris, individual pentru fiecare judecător vizat, cu indicarea explicită a cazului de incompatibilitate invocat și a probelor de care partea intenționează să se folosească. Un aspect fundamental al acestui articol este caracterul limitativ al motivelor de recuzare, alin. (2) sancționând cu inadmisibilitatea orice cerere bazată pe alte temeiuri decât cele enumerate exhaustiv la art. 41 (cazuri de incompatibilitate) și art. 42 (cazuri de recuzare). De asemenea, pentru a preveni manevrele dilatorii, legea interzice cererile de recuzare îndreptate împotriva altor judecători decât cei care compun completul de judecată (conform art. 46) și cele repetate împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate. Nerespectarea oricăreia dintre aceste condiții de admisibilitate conduce la respingerea cererii, chiar de către completul în fața căruia a fost formulată, cu participarea judecătorului recuzat, subliniind rigoarea legiuitorului în garantarea echilibrului între dreptul la un proces echitabil și buna administrare a justiției.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.