Art. 467: Situaţiile în care partea nu poate face apel principal

Art. 466 CPC - Obiectul apelului; Art. 472 CPC - Renunțarea la calea de atac; Art. 479 CPC - Efectul suspensiv al apelului; Art. 663 CPC - Condițiile de formă ale cererii de executare silită; Art. 670 CPC - Executarea provizorie

Articolul 467 din Codul de Procedură Civilă reglementează două situații distincte în care dreptul de a exercita apelul principal este pierdut, reprezentând cazuri de precluziune sau inadmisibilitate a căii de atac. Primul alineat vizează renunțarea expresă la apel, act unilateral și neechivoc al părții, prin care aceasta își manifestă voința de a nu mai contesta hotărârea. Odată manifestată, renunțarea face hotărârea definitivă față de partea care a renunțat, consolidând raportul juridic dedus judecății. Al doilea alineat privește o formă de renunțare implicită, prin acquiescență, determinată de executarea parțială și voluntară a unei hotărâri de primă instanță care nu era susceptibilă de executare provizorie. Rațiunea acestei prevederi constă în evitarea unei atitudini procesuale contradictorii a părții. Prin executarea benevolă a unei dispoziții care nu era încă obligatorie, partea este prezumată că a acceptat hotărârea în măsura executată, pierzând astfel dreptul de a formula apel principal cu privire la acele dispoziții. Dacă hotărârea era provizoriu executabilă, executarea, chiar parțială, nu atrage pierderea dreptului de apel, întrucât partea s-a conformat unei obligații legale preexistente.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.