Art. 466: Apelul principal. Obiectul
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Hotărârile pronunţate
în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu
prevede în mod expres altfel.
(2)Sunt supuse apelului şi
hotărârile date în ultimă instanţă dacă, potrivit
legii, instanţa nu putea să judece decât în primă
instanţă.
(3)Hotărârile date în
ultimă instanţă rămân neapelabile, chiar dacă în
hotărâre s-a arătat că au fost pronunţate în primă
instanţă.
(4)Împotriva încheierilor
premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară
de cazul când legea dispune altfel.
Articole Conexe / Referințe
Art. 457 CPC - Căile de atac. Obiectul și limitele lor; Art. 467 CPC - Apelul incident; Art. 470 CPC - Termenul de apel; Art. 476 CPC - Obiectul și limitele apelului; Art. 477 CPC - Efectul devolutiv al apelului; Art. 480 CPC - Efectul suspensiv al apelului; Art. 483 CPC - Obiectul recursului; Art. 634 CPC - Hotărârile definitive și hotărârile executorii; Art. 424 CPC - Hotărârile instanței. Încheieri; Art. 235 CPC - Felurile încheierilor
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 466 din Codul de Procedură Civilă stabilește regulile fundamentale privind obiectul apelului principal, consolidând natura acestuia de cale ordinară de atac. Alin. (1) consacră principiul general al apelabilității hotărârilor pronunțate în primă instanță, subliniind că excepțiile de la această regulă trebuie să fie expres prevăzute de lege (principiul legalității căilor de atac). Apelul permite o nouă judecată a cauzei, atât în fapt, cât și în drept (efect devolutiv).
O nuanță importantă este adusă de alin. (2), care extinde sfera apelabilității la hotărârile „date în ultimă instanță” în anumite condiții. Această prevedere vizează situațiile în care, deși o hotărâre este etichetată ca fiind de ultimă instanță, din perspectiva normelor de competență, instanța care a pronunțat-o a acționat de fapt ca instanță de prim grad de jurisdicție. Doctrina explică faptul că această dispoziție corectează o eventuală lipsă a unui control judiciar anterior, asigurând totuși o cale de atac reală. Alin. (3) reiterează că hotărârile care sunt cu adevărat definitive și irevocabile prin natura lor legală rămân neapelabile, indiferent de eventuale mențiuni eronate în cuprinsul acestora.
În final, alin. (4) introduce regula apelului unitar al încheierilor premergătoare, care nu pot fi atacate separat, ci doar odată cu fondul cauzei. Această normă urmărește eficientizarea procesului și prevenirea fragmentării judecății, evitând exercitarea unor căi de atac premature. Excepțiile de la această regulă, care permit apelul imediat al anumitor încheieri, sunt, de asemenea, strict prevăzute de lege (ex. încheieri de suspendare, măsuri asigurătorii).
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol