Art. 465: Măsurile de administrare judiciară

Art. 456 - Obiectul căilor de atac; Art. 457 - Hotărârile supuse căilor de atac; Art. 466 - Obiectul apelului; Art. 483 - Obiectul recursului; Art. 493 - Motivele de recurs; Art. 503 - Contestația în anulare; Art. 997 - Măsuri provizorii (corelație conceptuală)

Articolul 465 din Codul de Procedură Civilă consacră un principiu fundamental al dreptului procesual civil român, stabilind inatacabilitatea absolută a măsurilor de administrare judiciară. Acestea sunt acte de natură procedurală, cu un caracter eminamente organizatoric sau de gestionare a dosarului, care nu tranșează fondul litigiului și nu afectează în mod definitiv drepturile sau interesele legitime ale părților. Ele servesc la buna desfășurare a procesului și la asigurarea eficienței actului de justiție. Rațiunea legislației pentru excluderea acestor măsuri de la orice cale de atac (fie ea ordinară, cum ar fi apelul sau recursul, fie extraordinară, precum contestația în anulare) rezidă în necesitatea de a garanta celeritatea procedurilor și de a preveni o supraîncărcare a instanțelor superioare cu litigii privind chestiuni de detaliu procedural. Doctrina subliniază distincția netă dintre aceste măsuri administrative, care nu au vocație jurisdicțională finală, și hotărârile judecătorești propriu-zise, ce soluționează fondul cauzei sau incidente procedurale cu efecte definitive și irevocabile. În lipsa oricărei căi de atac, măsurile de administrare judiciară sunt considerate definitive și își produc efectele imediat în cadrul procesului, fără posibilitatea de a fi contestate de către părți prin mijloace procesuale specifice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.