Art. 463: Achiesarea la hotărâre

Art. 9 - Principiul disponibilității; Art. 22 - Dispoziții generale privind actele de procedură; Art. 404 - Renunțarea la judecată; Art. 406 - Renunțarea la dreptul pretins; Art. 457 - Căile de atac. Principii generale; Art. 466 - Obiectul apelului; Art. 483 - Obiectul recursului

Articolul 463 din Codul de Procedură Civilă reglementează instituția achiesării la hotărâre, definind-o ca un act unilateral de dispoziție procedurală prin care o parte renunță la exercitarea unei căi de atac (ordinare sau extraordinare) împotriva unei hotărâri judecătorești sau, după caz, la o cale de atac deja exercitată. Acest act poate viza fie întreaga hotărâre, fie doar anumite soluții din cuprinsul acesteia, manifestând astfel acordul părții cu soluția pronunțată și dorința de a nu o mai supune controlului jurisdicțional. Achiesarea este o manifestare a principiului disponibilității, care guvernează procesul civil. Alin. (2) introduce o nuanță importantă, statuând că achiesarea condiționată nu produce efecte juridice decât în măsura în care este acceptată expres de partea adversă, transformând-o practic dintr-un act unilateral într-un act bilateral consensual. Această condiționare poate viza, de exemplu, renunțarea reciprocă la căile de atac. Alin. (3) face trimitere la dispozițiile Art. 404 CPC, care reglementează renunțarea la judecată. Această trimitere subliniază că regulile generale privind forma, efectele și irevocabilitatea renunțării la judecată se aplică mutatis mutandis și în cazul achiesării la hotărâre, consolidând caracterul definitiv al actului odată ce acesta a fost valabil manifestat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.