Art. 462: Înţelegerea părţilor în căile de atac

Art. 438 C. proc. civ. - Tranzacţia judiciară; Art. 439 C. proc. civ. - Forma tranzacţiei; Art. 440 C. proc. civ. - Executarea tranzacţiei; Art. 441 C. proc. civ. - Cererea de renunţare la judecată sau la drept

Articolul 462 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul disponibilității părților în faza căilor de atac, permițându-le să ajungă la o înțelegere privind soluționarea litigiului, în fața instanței învestite cu soluționarea acelei căi de atac (apel, recurs, contestație în anulare, revizuire etc.). Această înțelegere poate viza fie stingerea litigiului în totalitate, fie soluționarea parțială a unor aspecte ale acestuia. Trimiterea expresă la dispozițiile articolelor 438-441 C. proc. civ. indică faptul că înțelegerea poate îmbrăca forma unei tranzacții judiciare (prin care părțile își fac concesii reciproce pentru a stinge un litigiu sau a preveni nașterea acestuia) sau a unei renunțări (la judecată sau la dreptul dedus judecății). Rolul instanței este de a 'lua act' de această înțelegere, ceea ce conferă actului de dispoziție al părților forța juridică a unei hotărâri judecătorești definitive, fără a implica o analiză de fond a cauzei de către instanță, ci doar o verificare a legalității înțelegerii și a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.