Art. 461: Partea din hotărâre care poate fi atacată

Art. 424 - Cuprinsul hotărârii judecătorești; Art. 425 - Redactarea hotărârii; Art. 457 - Noțiunea și felurile căilor de atac; Art. 462 - Termenul de exercitare a căii de atac; Art. 476 - Efectul devolutiv al apelului; Art. 480 - Limitele apelului; Art. 488 - Motivele de casare; Art. 493 - Controlul legalității hotărârii; Art. 496 - Soluția în recurs

Articolul 461 din Codul de Procedură Civilă stabilește un principiu fundamental al căilor de atac, conform căruia acestea vizează, în mod primordial, soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii judecătorești. Aceasta înseamnă că esența contestației unei hotărâri rezidă în dispoziția finală a instanței, nu în argumentele care au condus la aceasta. Articolul introduce însă o excepție importantă și o nuanță esențială: considerentele hotărârii pot deveni, de asemenea, obiect al căii de atac în situații strict definite – când conțin dezlegări ale unor probleme de drept fără legătură cu litigiul, sunt greșite din punct de vedere juridic sau faptic, ori prejudiciază partea. Specificitatea acestei excepții constă în faptul că admiterea căii de atac, în aceste cazuri, nu determină anularea sau modificarea dispozitivului hotărârii, ci doar înlăturarea și înlocuirea considerentelor viciate cu propriile considerente ale instanței superioare. Această dispoziție subliniază importanța deosebită a considerentelor în fundamentarea soluției și permite corectarea erorilor de raționament sau de fapt fără a afecta forța obligatorie a soluției propriu-zise, menținând astfel stabilitatea raporturilor juridice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.