Art. 461: Partea din hotărâre care poate fi atacată
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Calea de atac se îndreaptă
împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii.
(2)Cu toate acestea, în cazul în
care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care
s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu
judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări
de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de
atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile
considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul
hotărârii atacate.
Articole Conexe / Referințe
Art. 424 - Cuprinsul hotărârii judecătorești; Art. 425 - Redactarea hotărârii; Art. 457 - Noțiunea și felurile căilor de atac; Art. 462 - Termenul de exercitare a căii de atac; Art. 476 - Efectul devolutiv al apelului; Art. 480 - Limitele apelului; Art. 488 - Motivele de casare; Art. 493 - Controlul legalității hotărârii; Art. 496 - Soluția în recurs
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 461 din Codul de Procedură Civilă stabilește un principiu fundamental al căilor de atac, conform căruia acestea vizează, în mod primordial, soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii judecătorești. Aceasta înseamnă că esența contestației unei hotărâri rezidă în dispoziția finală a instanței, nu în argumentele care au condus la aceasta. Articolul introduce însă o excepție importantă și o nuanță esențială: considerentele hotărârii pot deveni, de asemenea, obiect al căii de atac în situații strict definite – când conțin dezlegări ale unor probleme de drept fără legătură cu litigiul, sunt greșite din punct de vedere juridic sau faptic, ori prejudiciază partea. Specificitatea acestei excepții constă în faptul că admiterea căii de atac, în aceste cazuri, nu determină anularea sau modificarea dispozitivului hotărârii, ci doar înlăturarea și înlocuirea considerentelor viciate cu propriile considerente ale instanței superioare. Această dispoziție subliniază importanța deosebită a considerentelor în fundamentarea soluției și permite corectarea erorilor de raționament sau de fapt fără a afecta forța obligatorie a soluției propriu-zise, menținând astfel stabilitatea raporturilor juridice.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol