Art. 46: Judecătorii care pot fi recuzaţi

Art. 41 - Cazurile generale de incompatibilitate; Art. 42 - Cazuri speciale de incompatibilitate; Art. 43 - Abținerea; Art. 44 - Cazuri de incompatibilitate care nu pot fi invocate; Art. 45 - Interdicția de a judeca și alte interdicții; Art. 47 - Cazurile de recuzare; Art. 48 - Cererea de recuzare; Art. 49 - Soluționarea cererii de recuzare; Art. 50 - Modul de soluționare; Art. 51 - Calea de atac; Art. 52 - Efectele admiterii recuzării; Art. 94 - Completul de judecată; Art. 100 - Repartizarea aleatorie a cauzelor

Articolul 46 din Codul de Procedură Civilă stabilește o condiție esențială pentru admisibilitatea cererii de recuzare, delimitând sfera de aplicare a acestei instituții procedurale. Prin sintagma 'numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare', legiuitorul subliniază caracterul concret al recuzării. Aceasta nu poate fi exercitată preventiv sau abstract împotriva unui judecător, ci doar împotriva celui care este învestit efectiv, prin repartizare aleatorie, cu soluționarea cauzei. Această prevedere are ca scop evitarea unor cereri abuzive sau speculative, asigurând o bună administrare a justiției și consolidând principiul judecătorului legal învestit și imparțial, element fundamental al dreptului la un proces echitabil. Articolul, deși scurt, este crucial pentru înțelegerea mecanismului de contestare a imparțialității judecătorilor în faza incipientă a judecății.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.