(1)Hotărârea

judecătorească este supusă numai căilor de atac

prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de

aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

(2)Menţiunea inexactă din cuprinsul

hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are

niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută

de lege. Indicarea în mod greşit de către instanţă a

termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în

termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei

greşite a instanţei.

(3)Dacă instanţa respinge

ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege,

exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii

inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea

pronunţată de instanţa de control judiciar va fi

comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la

judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data

comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul

pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.

(4)Atunci când instanţa dispune

recalificarea căii de atac, de la data pronunţării încheierii,

pentru părţile prezente, sau de la data comunicării încheierii,

pentru părţile care au lipsit, va curge un nou termen pentru

declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de

lege.