(1)Cheltuielile de judecată

constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile

avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor

numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor

pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la

proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare,

precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare

a procesului.

(2)Instanţa poate, chiar

şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de

judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este

vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei

ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama

şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de

instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat

şi clientul său.

(3)Dispoziţiile alin. (2) se

aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari

şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin.

(3).

(4)Nu vor putea fi însă

micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei

judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor

cuvenite martorilor potrivit alin. (1).