Art. 45: Invocarea incompatibilităţii absolute

Art. 41 C.pr.civ. - Cazuri de incompatibilitate absolută; Art. 42 C.pr.civ. - Cazuri de incompatibilitate relativă; Art. 43 C.pr.civ. - Abținerea; Art. 44 C.pr.civ. - Recuzarea; Art. 175 C.pr.civ. - Nulitățile absolute și nulitățile relative; Art. 176 C.pr.civ. - Invocarea nulităților; Art. 177 C.pr.civ. - Acoperirea nulităților; Art. 22 C.pr.civ. - Rolul activ al judecătorului; Art. 23 C.pr.civ. - Buna-credință în procesul civil

Articolul 45 din Codul de Procedură Civilă statuează un principiu fundamental al dreptului procesual civil, vizând asigurarea imparțialității și obiectivității judecătorului. Acesta impune o interdicție absolută de participare la judecată pentru judecător în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41, chiar și în situația în care judecătorul nu s-a abținut sau nu a fost recuzat de părți. Caracterul absolut al acestei incompatibilități justifică faptul că neregularitatea procesuală astfel generată poate fi invocată în orice stare a pricinii, neputând fi acoperită prin vreo manifestare de voință a părților sau prin curgerea timpului. Această reglementare este menită să protejeze ordinea publică procesuală și să garanteze dreptul la un proces echitabil, sub aspectul imparțialității instanței, aspect esențial pentru încrederea în actul de justiție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.