(1)Instanţa poate

încuviinţa executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri

ori de câte ori va considera că măsura este necesară în raport

cu temeinicia vădită a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a

debitorului, precum şi atunci când ar aprecia că neluarea de

îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru

creditor. În aceste cazuri, instanţa îl va putea obliga pe creditor la

plata unei cauţiuni, în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3).

(2)

Executarea provizorie nu se poate încuviinţa:

1.În materie de strămutare

de hotare, desfiinţare de construcţii, plantaţii sau a

oricăror lucrări având o aşezare fixă;

2.când prin hotărâre se

dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară.

(3)Cererea de executare provizorie

se va putea face în scris, precum şi verbal în instanţă

până la închiderea dezbaterilor.

(4)Dacă cererea a fost

respinsă de prima instanţă, ea poate fi făcută din nou

în apel.