(1)

Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au

ca obiect:

1.stabilirea modului de

exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea

locuinţei minorului, precum şi modul de exercitare a dreptului de a

avea legături personale cu minorul;

2.plata salariilor sau a altor

drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a

sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor;

3.despăgubiri pentru

accidente de muncă;

4.rente ori sume datorate cu

titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii,

precum şi pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale;

5.despăgubiri în caz de

moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori

sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub

formă de prestaţii băneşti periodice;

6.reparaţii grabnice;

7.punerea sau ridicarea

sigiliului ori facerea inventarului;

8.cereri privitoare la posesie,

numai în ceea ce priveşte posesia;

9.hotărârile

pronunţate în temeiul recunoaşterii de către pârât a

pretenţiilor reclamantului, pronunţate în condiţiile art. 436;

10.în orice alte cazuri în care

legea prevede că hotărârea este executorie.

(2)Executarea hotărârilor

prevăzute la alin. (1) are caracter provizoriu.