Art. 440: Calea de atac

Art. 438 - Condiţiile tranzacţiei judiciare (Noul Cod de Procedură Civilă); Art. 439 - Efectele tranzacţiei judiciare (Noul Cod de Procedură Civilă); Art. 483 - Obiectul și termenul recursului (Noul Cod de Procedură Civilă); Art. 488 - Motivele de recurs (Noul Cod de Procedură Civilă); Art. 175 - Categoria nulităţilor (Noul Cod de Procedură Civilă); Art. 424 - Forma hotărârii judecătoreşti (Noul Cod de Procedură Civilă); Art. 2271 - Tranzacția (Codul Civil)

Articolul 440 din Codul de Procedură Civilă reglementează, într-o manieră restrictivă, calea de atac împotriva hotărârilor judecătorești care consfințesc tranzacția intervenită între părți. Această hotărâre are o natură juridică specifică, confirmând voința părților, spre deosebire de o hotărâre pronunțată pe fondul dreptului. Prin urmare, legiuitorul limitează drastic posibilitatea contestării acesteia: singura cale de atac disponibilă este recursul, și acesta poate fi exercitat exclusiv pentru motive procedurale. Această limitare se justifică prin principiul forței obligatorii a convențiilor (pacta sunt servanda) și prin faptul că instanța nu soluționează un litigiu de fond, ci doar verifică și validează acordul părților. Motivele procedurale vizează, în principal, neregularități legate de formarea tranzacției sau de procedura de consfințire a acesteia de către instanță (ex: lipsa capacității părților, vicii de consimțământ care afectează actul procedural, nerespectarea solemnităților cerute de lege pentru anumite tranzacții, încălcări ale normelor de ordine publică prin tranzacție sau vicii ale hotărârii însăși), și nu chestiuni de fond privind termenii sau efectele materiale ale tranzacției. Aceste hotărâri sunt, de regulă, hotărâri definitive, susceptibile de executare silită.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.