Art. 44: Recuzarea

Art. 41 - Cazurile de incompatibilitate (Cod de Procedură Civilă); Art. 42 - Abținerea (Cod de Procedură Civilă); Art. 45 - Cererea de recuzare (Cod de Procedură Civilă); Art. 46 - Procedura de soluționare a recuzării și abținerii (Cod de Procedură Civilă); Art. 47 - Soluționarea recuzării (Cod de Procedură Civilă); Art. 48 - Efectele admiterii recuzării (Cod de Procedură Civilă); Art. 238 - Temeiuri pentru începerea dezbaterilor (Cod de Procedură Civilă); Art. 185 - Calculul termenelor (Cod de Procedură Civilă)

Articolul 44 din Codul de Procedură Civilă reglementează condițiile temporale și procedurale esențiale pentru invocarea recuzării judecătorului, având ca scop fundamental asigurarea imparțialității instanței. Recuzarea reprezintă o garanție procedurală prin care părțile pot solicita înlăturarea unui judecător de la soluționarea unei cauze, atunci când acesta se află într-una din situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege (Art. 41 C.pr.civ.). Paragraful (1) stabilește regula generală, conform căreia cererea de recuzare trebuie formulată 'înainte de începerea oricărei dezbateri'. Acest termen este unul absolut, precluziv, menit să evite tergiversarea procesului și abuzul de drept. Paragraful (2) introduce o excepție de la această regulă, permițând invocarea recuzării și după începerea dezbaterilor, însă numai dacă motivele de incompatibilitate au apărut ulterior sau au fost cunoscute de parte abia în acel moment. Chiar și în această situație, partea are obligația de a solicita recuzarea 'de îndată ce acestea îi sunt cunoscute', subliniind caracterul de celeritate al procedurii. Nerespectarea acestor termene duce la decăderea părții din dreptul de a mai invoca motivul de recuzare. Recuzarea se distinge de abținere (Art. 42 C.pr.civ.), prin faptul că inițiativa aparține părții, nu judecătorului însuși.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.