Art. 439: Forma tranzacției

Art. 438 - Noțiunea tranzacției (CPC); Art. 440 - Efectele tranzacției (CPC); Art. 441 - Anularea tranzacției (CPC); Art. 442 - Tranzacția în apel și în recurs (CPC); Art. 424 - Dispozitivul hotărârii (CPC); Art. 425 - Cuprinsul hotărârii (CPC); Art. 2267 - Noțiunea tranzacției (Codul Civil); Art. 2270 - Forma tranzacției (Codul Civil); Art. 2271 - Efectele tranzacției (Codul Civil)

Articolul 439 din Codul de Procedură Civilă impune forma scrisă pentru tranzacția judiciară, aceasta fiind o condiție de valabilitate a actului procesual ('ad validitatem') și nu doar o cerință de probă ('ad probationem'). Această formalitate este esențială pentru asigurarea clarității, preciziei și stabilității acordului de voințe al părților, elemente indispensabile pentru ca tranzacția să poată fi inclusă și să constituie dispozitivul hotărârii judecătorești. Prin încorporarea în dispozitivul hotărârii, tranzacția capătă autoritate de lucru judecat și, după caz, forță executorie, transformându-se într-un titlu executoriu. Forma scrisă permite instanței să exercite controlul de legalitate asupra conținutului tranzacției și să garanteze respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.