Art. 438: Condiţiile în care se poate lua act de tranzacţie

Art. 437 Cod Procedură Civilă - Definiția tranzacției; Art. 440 Cod Procedură Civilă - Efectele hotărârii care consfințește tranzacția; Art. 441 Cod Procedură Civilă - Contestarea tranzacției; Art. 213 Cod Procedură Civilă - Învoiala părților (Soluționarea amiabilă a litigiilor); Art. 216 Cod Procedură Civilă - Condițiile de valabilitate ale învoielii părților; Art. 586 Cod Procedură Civilă - Hotărâri care constituie titluri executorii; Art. 396 Cod Procedură Civilă - Pronunțarea hotărârii; Art. 195 Cod Procedură Civilă - Citarea părților

Articolul 438 din Codul de Procedură Civilă reglementează procedura esențială de consfințire judiciară a tranzacției intervenite între părți pe parcursul unui litigiu. Această normă subliniază principiul disponibilității, permițând părților să se prezinte în fața instanței oricând în timpul judecății, chiar și fără o citare prealabilă, pentru a cere validarea acordului lor amiabil. Consfințirea judiciară transformă înțelegerea privată a părților într-o hotărâre judecătorească cu caracter executoriu, conferindu-i autoritate de lucru judecat și asigurând stabilitatea juridică a soluției. Articolul distinge între modalitățile de soluționare în funcție de momentul înfățișării: dacă părțile se prezintă la termenul de judecată, cererea poate fi admisă chiar de un singur judecător, facilitând celeritatea; în cazul înfățișării într-o altă zi, hotărârea se pronunță în camera de consiliu, reiterând caracterul simplificat al acestei proceduri. Prin reglementarea sa, Art. 438 încurajează soluționarea alternativă a disputelor, contribuind la degrevarea instanțelor și la consolidarea stabilității relațiilor juridice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.