Art. 436: Cazuri

Art. 13 Noul Cod de Procedură Civilă (Disponibilitatea procesului civil); Art. 205-208 Noul Cod de Procedură Civilă (Întâmpinarea); Art. 248 Noul Cod de Procedură Civilă (Principiul disponibilității); Art. 424 Noul Cod de Procedură Civilă (Hotărârile judecătorești); Art. 435 Noul Cod de Procedură Civilă (Achiesarea la hotărâre); Art. 437 Noul Cod de Procedură Civilă (Procedura de urmat)

Articolul 436 din Noul Cod de Procedură Civilă reglementează efectele procesuale ale recunoașterii pretențiilor reclamantului de către pârât. Această recunoaștere reprezintă un act de dispoziție unilateral al pârâtului, prin care acesta își însușește, în tot sau în parte, cererea de chemare în judecată. Textul legal consacră principiul disponibilității procesului civil, permițând părților să dispună de obiectul litigiului. Dacă recunoașterea este totală și se face la cererea reclamantului, instanța va pronunța o hotărâre în măsura recunoașterii, ceea ce duce la simplificarea și scurtarea procedurii. În situația unei recunoașteri parțiale, judecata va continua strict cu privire la pretențiile rămase nesoluționate, instanța urmând să pronunțe o nouă hotărâre exclusiv pentru acestea, evitând astfel prelungirea nejustificată a litigiului pentru aspectele deja admise. Este important de subliniat că, deși recunoașterea simplifică procesul, instanța are obligația de a verifica legalitatea și oportunitatea actului de recunoaștere, precum și dacă acesta nu contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.