Art. 434: Forţa probantă

Art. 268 C.proc.civ. - Definiția înscrisului autentic; Art. 272 C.proc.civ. - Forța probantă a înscrisului autentic; Art. 425 C.proc.civ. - Cuprinsul hotărârii; Art. 430 C.proc.civ. - Autoritatea de lucru judecat; Art. 435 C.proc.civ. - Efectele hotărârii judecătorești; Art. 250 C.proc.civ. - Obiectul probei; Art. 255 C.proc.civ. - Mijloacele de probă

Articolul 434 din Codul de Procedură Civilă consacră un principiu fundamental al dreptului procesual civil, statuând că hotărârea judecătorească are forța probantă a unui înscris autentic. Această prevedere subliniază valoarea juridică deosebită a actului jurisdicțional, conferindu-i o prezumție de autenticitate și veridicitate. În esență, asimilarea cu înscrisul autentic înseamnă că hotărârea judecătorească face dovadă deplină până la înscrierea în fals (în ceea ce privește constatările personale ale instanței și cele consemnate ca fiind percepute de aceasta) și, respectiv, până la proba contrară (în cazul declarațiilor părților sau altor constatări care nu implică percepția directă a judecătorului). Prin această forță probantă, hotărârea judecătorească contribuie la consolidarea securității juridice și la stabilirea adevărului judiciar în raporturile deduse spre soluționare instanțelor, fiind un pilon al autorității de lucru judecat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.