Art. 431: Efectele lucrului judecat

Art. 22 N.C.P.C. - Rolul judecătorului în aflarea adevărului; Art. 35 N.C.P.C. - Chestiuni prealabile; Art. 138 N.C.P.C. - Excepțiile procesuale; Art. 248 N.C.P.C. - Excepțiile de procedură și de fond; Art. 250 N.C.P.C. - Procedura de soluționare a excepțiilor; Art. 430 N.C.P.C. - Puterea de lucru judecat; Art. 432 N.C.P.C. - Condițiile invocării excepției lucrului judecat; Art. 433 N.C.P.C. - Întinderea lucrului judecat; Art. 434 N.C.P.C. - Inopozabilitatea hotărârilor judecătorești; Art. 435 N.C.P.C. - Hotărârile împotriva cărora nu se poate invoca lucrul judecat; Art. 634 N.C.P.C. - Caracterul hotărârii; Art. 642 N.C.P.C. - Hotărâri definitive; Art. 997 N.C.P.C. - Cererea de chemare în judecată

Articolul 431 din Codul de Procedură Civilă reglementează esența și dublul efect al lucrului judecat (res judicata), un principiu fundamental al dreptului procesual civil, care asigură stabilitatea hotărârilor judecătorești și securitatea raporturilor juridice. Alineatul (1) consacră efectul negativ, cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat sau excepția puterii de lucru judecat. Acesta interzice rejudecarea aceleiași pricini, impunând respectarea condiției triplei identități: identitatea de părți (aceeași calitate), identitatea de obiect (ceea ce se cere) și identitatea de cauză (temeiul juridic al cererii). Odată pronunțată o hotărâre definitivă între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză, nimeni nu mai poate fi chemat în judecată pentru a relua litigiul. Această excepție este de ordine publică și poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu. Alineatul (2) definește efectul pozitiv al lucrului judecat, denumit și putere de lucru judecat sau prezumție de lucru judecat. Acesta permite ca o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească definitivă, chiar dacă nu constituie obiectul principal al acelei judecăți, să producă efecte obligatorii într-un litigiu ulterior, distinct, dar aflat în legătură cu primul. Astfel, o anumită situație de fapt sau un drept recunoscut printr-o hotărâre anterioară nu mai poate fi contestat într-un proces ulterior, dacă are relevanță pentru soluționarea acestuia. Scopul lucrului judecat este de a garanta irevocabilitatea deciziilor judiciare, prevenind litigiile interminabile și consolidând încrederea în actul de justiție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.