(1)Hotărârea
judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul
procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra
oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat
cu privire la chestiunea tranşată.
(2)Autoritatea de lucru judecat
priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se
sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune
litigioasă.
(3)Hotărârea
judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are
autoritate de lucru judecat asupra fondului.
(4)Când hotărârea este
supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este
provizorie.
(5)Hotărârea atacată cu
contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează
autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă
hotărâre.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 430 din Codul de Procedură Civilă definește conceptul fundamental de autoritate de lucru judecat (res judicata), un principiu esențial al securității și stabilității juridice. Autoritatea de lucru judecat se atașează hotărârilor judecătorești ce soluționează fondul unui litigiu sau tranșează excepții ori incidente procesuale, producându-se de la momentul pronunțării. Aceasta vizează atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele care au rezolvat o chestiune litigioasă prealabilă sau incidentală. Articolul face distincția între autoritatea de lucru judecat materială și cea formală. Astfel, hotărârile definitive (care nu mai pot fi atacate cu apel sau recurs) dobândesc autoritate de lucru judecat deplină. În cazul hotărârilor supuse căilor ordinare de atac (apel sau recurs), autoritatea de lucru judecat este doar provizorie, consolidându-se odată cu soluționarea definitivă a acestora. Măsurile provizorii, prin natura lor, nu capătă autoritate de lucru judecat asupra fondului dreptului. În privința căilor extraordinare de atac (contestația în anulare și revizuirea), hotărârea își păstrează autoritatea de lucru judecat până la pronunțarea unei noi hotărâri care să o înlocuiască, subliniind principiul stabilității actului jurisdicțional. Acest principiu garantează că o chestiune litigioasă nu poate fi rejudecată între aceleași părți, pentru aceeași cauză și având același obiect, contribuind la evitarea reiterării proceselor și la asigurarea respectării hotărârilor judecătorești.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.