Art. 43: Abţinerea

Art. 41 C.proc.civ. - Cazurile de incompatibilitate; Art. 42 C.proc.civ. - Recuzarea; Art. 44 C.proc.civ. - Soluţionarea abţinerii şi a recuzării; Art. 45 C.proc.civ. - Efectele abţinerii şi ale recuzării; Art. 222 C.proc.civ. - Atribuțiile grefierului de ședință; Art. 401 C.proc.civ. - Deliberarea şi pronunţarea; Art. 413 C.proc.civ. - Pronunţarea hotărârii; Art. 425 C.proc.civ. - Despre încheieri

Articolul 43 din Codul de Procedură Civilă reglementează instituția abținerii judecătorului, o garanție esențială a imparțialității și a dreptului la un proces echitabil. Abținerea este actul prin care judecătorul însuși, conștient de existența unui caz de incompatibilitate prevăzut de Art. 41 C.proc.civ., se declară incapabil să judece o anumită pricină. Spre deosebire de recuzare, care este cerută de o parte, abținerea este o obligație legală și morală a judecătorului, un act de conștiință. Textul impune, în primul rând, o verificare preliminară a incompatibilităților de către grefierul de ședință înainte de primul termen, pe baza dosarului, cu întocmirea unui referat dacă este cazul. Ulterior, judecătorul are obligația legală de a se abține de îndată ce a luat cunoștință de motivul de incompatibilitate. Declarația de abținere poate fi făcută în scris sau verbal în ședință și trebuie consemnată în încheierea de ședință, asigurând astfel transparența și înregistrarea procedurală a acestui act fundamental pentru corectitudinea procesului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.