Art. 429: Dezînvestirea instanţei

Art. 396 - Deliberarea și pronunțarea hotărârii; Art. 397 - Pronunţarea hotărârii; Art. 402 - Termenul de pronunțare și redactare; Art. 403 - Termenul de redactare a hotărârii; Art. 430 - Îndreptarea erorilor materiale; Art. 431 - Lămurirea înțelesului, întregirea sau îndreptarea hotărârii; Art. 432 - Chestiuni noi; Art. 435 - Autoritatea de lucru judecat

Articolul 429 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul dezînvestirii instanței, un corolar fundamental al stabilității hotărârilor judecătorești și al securității raporturilor juridice. Acest principiu semnifică faptul că, odată ce hotărârea a fost pronunțată în ședință publică, instanța care a judecat pricina își pierde competența funcțională (jurisdicția) asupra litigiului dedus judecății. Consecința imediată este că niciun judecător care a participat la pronunțare nu mai poate reveni asupra opiniei sale sau asupra soluției adoptate, garantând astfel intangibilitatea și forța obligatorie a actului de judecată. Dezînvestirea nu este absolută; există excepții strict reglementate de lege, cum ar fi îndreptarea erorilor materiale sau lămurirea înțelesului ori întregirea hotărârii (Art. 430-431 C.pr.civ.). Aceste excepții permit corectarea unor vicii intrinseci minore, fără a repune în discuție fondul cauzei sau soluția pronunțată. Principiul dezînvestirii marchează trecerea de la faza de judecată la faza executării silite sau, după caz, la cea a exercitării căilor de atac.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.