Art. 424: Denumirea hotărârilor

Art. 425 - Cuprinsul hotărârii; Art. 426 - Comunicarea hotărârii; Art. 396 - Deliberarea şi pronunţarea hotărârii; Art. 457 - Hotărârile supuse apelului; Art. 483 - Hotărârile supuse recursului; Art. 509 - Motive de contestaţie în anulare; Art. 517 - Recursul în interesul legii; Art. 520 - Motive de revizuire

Articolul 424 din Codul de Procedură Civilă stabilește nomenclatura oficială a hotărârilor judecătorești în dreptul procesual civil român, clasificându-le în funcție de instanța care le pronunță și de faza procesuală. Această clasificare este fundamentală pentru înțelegerea regimului juridic al fiecărei hotărâri, inclusiv în ceea ce privește căile de atac. Astfel, **sentința** este hotărârea prin care prima instanță soluționează fondul cauzei sau se dezînvestește fără a soluționa fondul, precum și cea prin care judecătoria soluționează anumite căi de atac speciale (ex: împotriva actelor administrative cu caracter jurisdicțional). **Decizia** este termenul generic pentru hotărârile pronunțate de instanțele superioare în căile ordinare de atac (apel, recurs) și în recursul în interesul legii, incluzând și rejudecarea după casarea cu reținere sau anularea în apel. În cazul contestației în anulare și al revizuirii, hotărârea poate fi, după caz, sentință sau decizie, în funcție de instanța și etapa procesuală. Toate celelalte acte procedurale ale instanței, care nu soluționează fondul sau o cale de atac principală, sunt denumite **încheieri**, având de obicei un caracter preparatoriu sau interlocutoriu. Această distincție terminologică este esențială pentru asigurarea coerenței și previzibilității actului de justiție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.