Art. 422: Efectele perimării

Art. 416 - Noțiunea de perimare; Art. 417 - Termenul de perimare; Art. 418 - Întreruperea perimării; Art. 419 - Suspendarea perimării; Art. 420 - Invocarea perimării; Art. 421 - Constatarea perimării; Art. 254 - Reguli generale privind probele; Art. 255 - Admisibilitatea probelor; Art. 265 - Administrarea probelor; Art. 13 - Rolul activ al judecătorului; Art. 14 - Legalitatea procesului; Art. 248 - Suspendarea judecării

Articolul 422 din Codul de Procedură Civilă detaliază efectele juridice ale perimării cererii de chemare în judecată, o sancțiune procedurală aplicabilă pentru inactivitatea părților. Conform alineatului (1), principalul efect este lipsirea de efect a tuturor actelor de procedură efectuate în cadrul respectivei instanțe. Aceasta înseamnă că toate demersurile procesuale anterior realizate în dosarul perimat devin caduce, ca și cum nu ar fi existat, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de constatare a perimării. Alineatul (2) introduce o nuanță esențială, consacrând principiul conservării probelor. Chiar dacă cererea a fost perimată, dacă se introduce o nouă cerere de chemare în judecată, părțile au posibilitatea de a folosi probele deja administrate în cursul judecării cererii perimate. Această facultate nu este absolută, ci depinde de aprecierea noii instanțe, care va decide dacă este necesară refacerea administrării acestora. Rolul acestei prevederi este de a asigura economia și celeritatea procesuală, evitând cheltuieli inutile și repetarea unor proceduri, fără a aduce atingere însă dreptului la apărare și principiului contradictorialității. Doctrina subliniază că această excepție se aplică cu precădere probelor materiale (ex. înscrisuri, expertize, interogatorii) și mai puțin acelor acte procesuale care țin de etapele specifice ale judecății.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.