Art. 420: Procedura perimării

Art. 416 - Noţiune (CPC); Art. 417 - Cauzele de întrerupere (CPC); Art. 418 - Cauzele de suspendare (CPC); Art. 419 - Efectele perimării (CPC); Art. 248 - Excepţiile procesuale (CPC); Art. 9 - Rolul activ al judecătorului (CPC); Art. 101 - Citarea părţilor (CPC); Art. 238 - Referatul grefierului (CPC); Art. 470 - Motivele de apel (CPC); Art. 478 - Obiectul judecăţii în apel (CPC)

Articolul 420 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspectele procedurale esențiale ale instituției perimării, care reprezintă o sancțiune procesuală ce duce la stingerea instanței, aplicată ca urmare a inactivității părților în derularea unui proces. Alineatul (1) stabilește modalitățile de constatare a perimării: fie din oficiu de către instanță (ca expresie a rolului activ al judecătorului și a principiului celerității), fie la cererea oricărei părți interesate. În ambele situații, judecătorul are obligația de a cita de urgență părțile și de a solicita grefierului întocmirea unui referat detaliat asupra actelor de procedură relevante pentru calculul termenului de perimare. Alineatul (2) confirmă că perimarea poate fi invocată și pe calea unei excepții procesuale, fie în camera de consiliu (în procedurile necontencioase sau pentru anumite incidente procedurale), fie în ședință publică (în cadrul dezbaterilor asupra fondului). Această prevedere subliniază caracterul de excepție de procedură al perimării, ce poate fi pusă în discuția instanței de către părți. Alineatul (3) introduce o regulă procedurală importantă, statuând că perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară direct în instanța de apel. Această interdicție vizează respectarea principiilor bunei-credințe și economiei procesuale, împiedicând părțile să temporizeze invocarea unei excepții, a cărei cauză a intervenit la prima instanță, cu scopul de a prelungi nejustificat litigiul.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.