(1)Cursul perimării este
suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii,
pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art.
413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu
este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în
judecată.
(2)În cazurile prevăzute la
art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data
când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii,
dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale
termenului de perimare.
(3)Perimarea se suspendă, de
asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în
judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în
alte cazuri expres prevăzute de lege.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 418 din Codul de Procedură Civilă reglementează cazurile de suspendare a cursului perimării, un institut de stingere a procesului civil prin inactivitatea părților. Spre deosebire de întrerupere, care anulează timpul scurs, suspendarea oprește curgerea termenului de perimare, iar după încetarea cauzei de suspendare, termenul reîncepe să curgă de la momentul la care a fost suspendat, pentru timpul rămas. Textul distinge trei categorii principale de cauze de suspendare: 1) Suspendarea judecății: Alin. (1) vizează cazurile de suspendare a judecății prevăzute la Art. 413 CPC (e.g., decesul părții, pierderea capacității de folosință) sau alte cazuri legale, cu condiția ca suspendarea să nu fie imputabilă lipsei de stăruință a părților. Aceasta subliniază că suspendarea perimării este o măsură protectivă pentru părți când procesul este oprit din motive independente de voința lor și de lipsa lor de diligență. 2) Cazuri de suspendare legală din Art. 412 CPC: Alin. (2) introduce o regulă specială pentru situațiile de suspendare de drept (ex: formularea unei cereri de recuzare) care intervin în ultimele 3 luni ale termenului de perimare. În aceste cazuri, suspendarea durează o lună de la data producerii faptelor respective, asigurând un răgaz părților pentru a-și relua diligența procesuală. 3) Împiedicarea temeinic justificată: Alin. (3) introduce o clauză generală, permițând suspendarea perimării atunci când partea este împiedicată să stăruie în judecată din motive temeinic justificate (e.g., forță majoră, caz fortuit, incapacitate fizică gravă), protejând astfel drepturile procesuale ale părților în fața unor impedimente obiective și neprevăzute. Această prevedere confirmă caracterul de sancțiune al perimării, care nu operează atunci când inactivitatea părții este justificată.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată