Art. 417: Întreruperea cursului perimării

Art. 416 C.proc.civ. - Noțiune (perimarea); Art. 418 C.proc.civ. - Suspendarea cursului perimării; Art. 419 C.proc.civ. - Efectele perimării; Art. 420 C.proc.civ. - Declararea perimării; Art. 421 C.proc.civ. - Domeniul de aplicare; Art. 181 C.proc.civ. - Începutul şi sfârşitul termenului; Art. 182 C.proc.civ. - Suspendarea şi întreruperea termenelor; Art. 22 C.proc.civ. - Rolul judecătorului; Art. 14 C.proc.civ. - Buna-credinţă

Articolul 417 din Codul de Procedură Civilă reglementează una dintre cele două modalități prin care cursul perimării poate fi oprit – întreruperea. Spre deosebire de suspendare, care oprește temporar curgerea termenului perimării și reia calculul de la momentul la care a fost oprit, întreruperea produce un efect mai radical: termenul de perimare se șterge, iar un nou termen începe să curgă de la data ultimului act de întrerupere. Condițiile esențiale pentru întreruperea perimării sunt cumulativ îndeplinirea unui act de procedură, acesta să fie făcut în vederea judecării procesului (să aibă ca scop avansarea soluționării litigiului) și să fie îndeplinit de către partea care justifică un interes în continuarea judecății. Actele de procedură care întrerup perimarea sunt, prin urmare, acte de diligență procesuală, care denotă intenția părții de a nu lăsa procesul în nelucrare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.