Art. 414: Hotărârea de suspendare

Art. 411 - Suspendarea procesului (noțiuni generale); Art. 412 - Suspendarea de drept; Art. 413 - Suspendarea facultativă; Art. 415 - Efectele suspendării; Art. 416 - Repunerea pe rol; Art. 417 - Perimarea; Art. 424 - Formele hotărârilor judecătorești (referință la încheieri); Art. 425 - Cuprinsul încheierilor; Art. 483 - Obiectul și termenul recursului; Art. 488 - Motivele de nelegalitate (recurs)

Articolul 414 din Codul de Procedură Civilă reglementează forma și regimul căilor de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care se dispune suspendarea judecării procesului. Soluția instanței de a suspenda procesul se concretizează printr-o încheiere, care, deși nu soluționează fondul litigiului, are un impact semnificativ asupra desfășurării acestuia. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării acestei încheieri cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, garantând astfel controlul judiciar asupra unei măsuri care poate afecta dreptul părților la o judecată într-un termen rezonabil. O excepție importantă o constituie încheierile de suspendare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care sunt definitive, subliniind rolul de instanță supremă. De asemenea, articolul clarifică faptul că recursul poate fi exercitat nu doar împotriva încheierii inițiale de suspendare, ci și împotriva celei prin care se respinge cererea de repunere pe rol a procesului, oferind părților o dublă salvgardare procedurală. Termenul de declarare a recursului este special, fiind deschis pe toată durata suspendării, reflectând natura provizorie a acestei măsuri procedurale și necesitatea unui mecanism flexibil de contestare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.