Art. 410: Căi de atac

Art. 406 - Renunțarea la judecată sau la dreptul pretins; Art. 483 - Hotărâri supuse recursului; Art. 488 - Motivele de recurs; Art. 496 - Soluționarea recursului; Art. 97 - Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Articolul 410 din Codul de Procedură Civilă reglementează calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești care constată și iau act de renunțarea la dreptul pretins de către o parte. Această dispoziție procedurală esențială asigură un control judiciar asupra legalității și validității actului de renunțare înregistrat de instanță, chiar dacă renunțarea în sine este, de regulă, un act unilateral și irevocabil. Competența de soluționare a recursului aparține instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată. Un aspect distinct, evidențiat de textul legal, este cel referitor la situațiile în care renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție; în aceste cazuri, recursul este de competența Completului de 5 judecători al aceleiași instanțe supreme, subliniind rolul unificator și de ultimă instanță al ÎCCJ. Doctrina subliniază că motivele de recurs într-o astfel de situație vizează, în principal, aspecte procedurale sau de validitate a actului de renunțare în sine (ex: existența unui viciu de consimțământ, lipsa capacității părții de a renunța, nerespectarea formelor legale), și nu o reevaluare a fondului dreptului la care s-a renunțat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.