(1)

Judecătorul

care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care

s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel,

recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după

trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat

să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de

instanţa de apel sau, după caz, de recurs.

*) Prin Decizia nr.

24/2020

, Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi,

în consecinţă, stabileşte că, în cazul în care

judecătorul este învestit să judece o cale extraordinară de atac

de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de

atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din

apel sau recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi

din Codul de procedură civilă, dacă din circumstanţele

particulare ale litigiului reiese în mod evident că acesta nu este pus în

situaţia de a-şi evalua, direct sau indirect, propria hotărâre.

În temeiul art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

judecătorul care a pronunţat decizia din apel este incompatibil

absolut să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în

anulare exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva

deciziei sale din apel.

(2)De asemenea, nu poate lua parte

la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat,

asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză.