Art. 409: Renunţarea în căile de atac

Art. 406 - Renunţarea la dreptul pretins; Art. 407 - Renunţarea la judecată; Art. 408 - Renunţarea la dreptul sau la actul de procedură; Art. 457 - Noţiunea şi obiectul apelului; Art. 483 - Noţiunea şi obiectul recursului; Art. 503 - Căile extraordinare de atac - Dispoziții generale; Art. 509 - Contestaţia în anulare; Art. 521 - Revizuirea

Articolul 409 din Codul de Procedură Civilă reglementează efectele specifice ale renunțării la exercitarea căilor de atac, completând dispozițiile generale ale Art. 408 CPC privind renunțarea la actul sau la dreptul procesual. Acesta distinge două situații principale: (1) renunțarea intervenită în instanța de apel și (2) renunțarea în căile extraordinare de atac. În primul caz, efectul juridic este anularea, în tot sau în parte, a hotărârii primei instanțe, în măsura în care a intervenit renunțarea. Această soluție procedurală vizează eliminarea efectelor hotărârii contestate în apel, conform voinței părții care renunță. În al doilea caz, când renunțarea are loc în căile extraordinare de atac (precum recursul, contestația în anulare sau revizuirea), consecința este anularea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză, subliniind gravitatea și caracterul reparatoriu al acestor remedii. Ambele alineate fac trimitere expresă la aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor Art. 408 CPC, care reglementează condițiile de fond și formă ale renunțării. Prin reglementarea acestor efecte specifice, Art. 409 CPC reconfirmă principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, oferind părților posibilitatea de a-și gestiona drepturile procesuale, inclusiv prin renunțarea la atacarea hotărârilor judecătorești.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.